duminică, 6 martie 2011

Vâslind la galere

Max Gourmet

Nu de putin ori hotaram ceva "la inspiratie". Deschidem dictionarul la intamplare si gasim cuvantul miraculos care reporneste jocul. Asa am gasit eu cuvantul englezesc "smart" - adica: "destept, elegant, aspru, puternic" - , cuvant barbatos chiar si pentru un restaurant bucurestean care se vrea de trei stele. Era duminica si m-am dus, de curiozitate, la Smart's...
DESTEPT. Gasesc repede casa cu doua niveluri: bar si pizzerie la parter, restaurant la etaj. Intru prin fata, neremarcat, si nu ma intimidez, pentru ca scopul meu este sa ma simt bine. Iar eu ma simt bine cand sunt lasat in pace. Urc scarile si ajung intr-un spatiu unde am senzatia de "deja-vu" convivial si trainic. Lemnul brun si peretii de un ocru pal, pe care atarna, aglomerat, reproduceri dupa gravuri, fotografii de epoca ori etichete interbelice, polite cu mici obiecte de colectie. Focul arzand in sobe de teracota, tacamurile clasice si mesele rotunde ma fac sa ma simt intr-un loc familiar...
ELEGANT. Ma asez la o masa mica. Vine Irina - sau Irenka, dupa numele-i polonez - imbracata in negru, ca umbra. Ia comanda si se intoarce iute cu sticla cu vin si cateva felii de pAine aproape prajite. Dispare apoi, cu aceeasi eleganta, pentru... 40 de minute. Eu umplu paharul, din care sorb cu inghitituri mici, si ciupesc delicat dintr-o felie de paine pe care o doresc interminabila.
ASPRU. Se ntuneca. Irina vine cu antreul: "Somon fume a la Montaigne". Rulou de hering marinat, invelit in smantana, dedesubt: felii subtiri de somon fume si inele de ceapa cruda pe pat de blinii. Excelenta prezentare, delicios fileul dar, vai!, bliniile se dovedesc a fi atat de uscate, incat doar cutitul-ferastrau le poate parcela! Era cat pe ce sa cred ca masa nu mai are farmec, cand cu ceva intarziere veni si felul principal, ca un repros adresat razvratirilor mele. Pe un platou se rasfatau patru cotlete de berbecut. Scaldate in sos Grand-Bretagne, ca vaslele unei galere, invelite in staniol, cotletele nu puteau fi intrecute in designul subtil decat de cartoful copt cu inima stralucind de... margarina, la prora generosului platou.
PUTERNIC. Actorul principal al mesei avea sa fie insa tot cutitul-ferastrau, martor ca bucatile de berbecut, zgarcite la carne si darnice la zgarciuri, nu se dadeau sfartecate asa de usor. A durat putin aceasta teribila lupta, iar cand am transformat carnea intr-un morman sfasietor si inutil a aparut, ingenua, Irina-Irenka, aducandu-mi, fara sa-i cer, scobitori... In sfarsit, o data cu Leonard Cohen cantand "In my secret life" a venit si desertul: "Para in sos de vin". Un dulce rafinat si ametitor, dar adus prea tarziu ca sa ma convinga ca la Smart's, duminica, totul a fost OK.

NOTELE LUI MAX
Mancare 2/5
Servire 2/5
Ambianta 3/5
Pret 3/5

Restaurantul Smart's
Str. Al. Donici nr. 24


Cronica de Max Gourmet, publicata in Jurnalul de bucatarie din 8 martie 2006

Eleganţa altui veac

Max Gourmet

Am avut intotdeauna convingerea ca o revista de cultura gastronomica respectabila trebuie sa cuprinda si o cronica de restaurant - cateva cuvinte mestesugite, care sa dea celui ratacit in labirintul ofertelor culinare si celui intrat pentru prima data intr-un local imboldul de a merge mai departe. Cronicile pe care le propun sunt, categoric, subiective. Nimeni n-a mancat cu limba altuia! Pastrand respect pentru gustul fiecaruia, ma voi limita sa pun in pagina mici observatii culinare pe care presupun ca le veti amenda, ghidati de rafinamentul propriu.
Secolul al XIX-lea romanesc e, cu toate minunile si inventiile sale, un secol al redescoperirii hranei. Aglomeratiile urbane si avansul tehnic au impus aparitia alimentatiei de serie - diversificata, usor de gatit, ieftina. Afacerile prospera, oamenii politici si cei cu dare de mana vor sa fie vazuti de norod, iar prezenta lor in spatele vitrinei aduce celebritatea primelor restaurante romanesti... Mancarea si bautura ii unesc pe toti intr-o convivialitate democratica de invidiat...
Observatiile acestea nu vin intamplator: duminica trecuta am luat masa la cel mai nou restaurant din Bucuresti, local recomandat drept continuator al traditiilor gastronomice de secol al XIX-lea. Cel mai nou e si cel mai vechi? Aproape adevarat. Conceput la parterul unei cladiri solide de pe strada Bolintineanu colt cu Hristo Botev, Restaurantul Rossetya are, mai degraba, ceva din constructiile veacului trecut: masivitate, eleganta, proportie, stil. Cele doua saloane si cafeneaua sunt mobilate clasic, fara umplutura de obiecte inutile. Discret, in saloane canta Zavaidoc, Jean Moscopol si Cristian Vasile, din rame se uita la noi Bucurestiul anilor 1890 cu lampile de petrol si cu sacagiii lui.
Aleg din meniu "gustarea calda Rossetya", cu franjuri de pui, ficatei de pasare, ciuperci pane, cascaval pane si carnaciori de casa: simfonia unor bunataturi de rafinament - fiecare in sine. Vesela alba si tacamurile italiene, sclipind la intalnirea cu soarele strecurat discret (pana si el!) prin draperia noisette, intaresc senzatia baudelaireana de «luxe, calme et volupte». La felul principal, aleg un «file de salau ca la Borcea» cu doua bucati de peste marinat in sos de vin, lamaie, verdeata si foi de dafin - tolanite intr-un pat de unt galbior. Savoarea-savorilor! Oare cei de pe Borcea stiu ce mananc eu? Intr-o canuta cu burlui, ospatarul cu sort lung, si manierat ca la Maxim's imi aduce vinul casei, in timp ce gandul ma poarta deja la desert: «papanasi cu smantana si dulceata de visine». Cer alta dulceata: de mure? Nu. Obtin doar gem de caise. Pacat. Pentru o clipa, am crezut in perfectiune... Oricum, papanasii au fost mai buni decat ultimii, pe care i-am mancat la Sinaia. Dupa o ora si jumatate, termin pranzul cu satisfactia de a fi mancat ceva bun si relativ ieftin. Ma fotografiez in holul restaurantului si promit ca voi reveni, fie si numai pentru a servi o cafea.
Rossetya! Ce inspiratie va fi avut nevasta patronului sa-i puna numele asta - dubland "s"-uri, injumatatind "t"-uri si adaugand un "y" cu fason occidental?

DE GUSTIBUS
MUSCHI DE VACA ROSSETYA
"Specialitatea casei", muschiuletul fraged de vaca (nici prea in sange, nici prea uscat), intr-un sos de unt, cimbru, menta, zeama de portocale, lamaie si coniac, nu-si face de rusine numele. Pur si simplu se topeste in gura! Descopar sub carne o felie de grepfrut, iar alaturi - decor superb de brun, roz si verde - cateva buchete de broccoli cu gust suav si nefiresc, intre portocala si menta.

NOTELE LUI MAX
Mancare - 4/5
Servire - 4/5
Ambianta - 4/5
Pret - 3/5

Restaurantul Rossetya
Str. D. Bolintineanu nr. 9


Cronica publicata de Max Gourmet, in Jurnalul de Bucatarie din 1 martie 2006

miercuri, 2 martie 2011

Concurs Pizza Hut

Pentru toti cei care doresc sa se bucure in familie de o masa savuroasa, intr-o atmosfera calda si relaxata, Pizza Hut vine cu o noua oferta greu de refuzat.
De luni pana vineri, parintii care vin sa ia masa la Pizza Hut alaturi de cei mici au parte de o surpriza delicioasa: la orice portie de paste sau pizza comandata primesc gratuit un meniu pentru copii.
Prichindeii isi pot alege dupa pofta inimii fie o pizza Margherita normala, fie o portie de Spaghetti Junior cu sos Alfredo sau o portie de cartofi copti la cuptor serviti impreuna cu o frigaruie de pui bine rumenita, plus un Desert Junior.
Oferta este valabila pentru copiii de pana la 10 ani, prezenti la masa si nu este disponibila la pachet.
Aceasta nu este singura oferta speciala derulata in prezent de lantul de restaurante casual Pizza Hut. Clientii mai pot opta de asemenea si pentru oferta de pranz cu doar 10 lei sau pentru oferta “Mananci cate pizze vrei cu doar 19,90 lei”.
Mai mult, pana pe 16 martie, pagina de Facebook a Pizza Hut Romania (http://www.facebook.com/#!/PizzaHut.Romania?sk=wall) gazduieste concursul "Super Cunoscatorii Pizza Hut sunt Premiati", competitie in cadrul careia, in fiecare luni, miercuri si vineri, fanii Pizza Hut pot castiga vouchere de consumatie pentru meniurile amintite mai sus. Tot ce trebuie sa faca pentru a fi castigatori este sa raspunda corect si in timp util la intrebarile despre brand lansate de organizatori.