Max Gourmet
Nu de putin ori hotaram ceva "la inspiratie". Deschidem dictionarul la intamplare si gasim cuvantul miraculos care reporneste jocul. Asa am gasit eu cuvantul englezesc "smart" - adica: "destept, elegant, aspru, puternic" - , cuvant barbatos chiar si pentru un restaurant bucurestean care se vrea de trei stele. Era duminica si m-am dus, de curiozitate, la Smart's...
DESTEPT. Gasesc repede casa cu doua niveluri: bar si pizzerie la parter, restaurant la etaj. Intru prin fata, neremarcat, si nu ma intimidez, pentru ca scopul meu este sa ma simt bine. Iar eu ma simt bine cand sunt lasat in pace. Urc scarile si ajung intr-un spatiu unde am senzatia de "deja-vu" convivial si trainic. Lemnul brun si peretii de un ocru pal, pe care atarna, aglomerat, reproduceri dupa gravuri, fotografii de epoca ori etichete interbelice, polite cu mici obiecte de colectie. Focul arzand in sobe de teracota, tacamurile clasice si mesele rotunde ma fac sa ma simt intr-un loc familiar...
ELEGANT. Ma asez la o masa mica. Vine Irina - sau Irenka, dupa numele-i polonez - imbracata in negru, ca umbra. Ia comanda si se intoarce iute cu sticla cu vin si cateva felii de pAine aproape prajite. Dispare apoi, cu aceeasi eleganta, pentru... 40 de minute. Eu umplu paharul, din care sorb cu inghitituri mici, si ciupesc delicat dintr-o felie de paine pe care o doresc interminabila.
ASPRU. Se ntuneca. Irina vine cu antreul: "Somon fume a la Montaigne". Rulou de hering marinat, invelit in smantana, dedesubt: felii subtiri de somon fume si inele de ceapa cruda pe pat de blinii. Excelenta prezentare, delicios fileul dar, vai!, bliniile se dovedesc a fi atat de uscate, incat doar cutitul-ferastrau le poate parcela! Era cat pe ce sa cred ca masa nu mai are farmec, cand cu ceva intarziere veni si felul principal, ca un repros adresat razvratirilor mele. Pe un platou se rasfatau patru cotlete de berbecut. Scaldate in sos Grand-Bretagne, ca vaslele unei galere, invelite in staniol, cotletele nu puteau fi intrecute in designul subtil decat de cartoful copt cu inima stralucind de... margarina, la prora generosului platou.
PUTERNIC. Actorul principal al mesei avea sa fie insa tot cutitul-ferastrau, martor ca bucatile de berbecut, zgarcite la carne si darnice la zgarciuri, nu se dadeau sfartecate asa de usor. A durat putin aceasta teribila lupta, iar cand am transformat carnea intr-un morman sfasietor si inutil a aparut, ingenua, Irina-Irenka, aducandu-mi, fara sa-i cer, scobitori... In sfarsit, o data cu Leonard Cohen cantand "In my secret life" a venit si desertul: "Para in sos de vin". Un dulce rafinat si ametitor, dar adus prea tarziu ca sa ma convinga ca la Smart's, duminica, totul a fost OK.
NOTELE LUI MAX
Mancare 2/5
Servire 2/5
Ambianta 3/5
Pret 3/5
Restaurantul Smart's
Str. Al. Donici nr. 24
Cronica de Max Gourmet, publicata in Jurnalul de bucatarie din 8 martie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu